Emoțiile, cumulul de sentimente care te cuprinde într-o anume situație par a fi foarte greu de stăpânit și gestionat, dar vei fi surprins să afli că sunt cu adevărat inofensive.

Orice nouă provocare este însoțită de temeri de tot felul, de senimente și emoții care ne copleșesc și care parcă ne țin în loc de la ceea ce trebuie să facem. Dar trebuie să le acceptăm, sunt firești. Trebuie doar să știm să le stăpânim, să nu le lăsăm să ne domine,  ci să devină un imbold pentru orice am avea în plan.

Anul trecut, în 2019, luna mai a venit cu o provocare nouă pentru mine, aceea de a fi mentor în programul de mentorat #PWNRomania. Mentorii PWN sunt atât femei, cât și bărbați care și-au dedicat voluntar din timpul lor pentru a susține dezvoltarea femeilor în mediul de afaceri din România (deocamdată 10% bărbați). Persoanele mentorate (mentees) fac parte din diverse firme (IT&C, travel, banking, retail, FMCG), dar un procent de 35% sunt antreprenoare.

Pentru mine, provocarea aceasta a marcat tranziția de la statutul de angajat la cel de antreprenor. Eram la foarte scurt timp după momentul, în care luasem decizia de a începe proiecte ca antreprenor, dar aveam însă și un job permanent.

M-am alăturat misiunii programului #PWNMentoring, din dorința de împărtăși din experiențele mele și de a ajuta mentees să își definească un plan și să își pregătească strategia pentru următoarele decizii în carieră.

Și, deși nu eram pentru prima dată în fața unei audiențe, emoțiile trăite în cele două minute de prezentare, au fost atât de puternice încât mi le amintesc în detaliu chiar și astăzi. Cu toate acestea, ca și în alte situații am reușit să depășesc cu bine momentul.

Acum, privesc în urmă și îmi dau seama că întotdeauna am avut emoții, atunci când a fost vorba de expunere, de a vorbi în public. Cândva, cu mai mulți ani în urmă, credeam că trebuie să scap de emoții. Căutam diferite “trips&tricks” și tehnici pentru a putea susține un discurs fără greșeală.

Ulterior, odată cu experiența personală, dar și cea de coach dobândită de-alungul timpului, am învățat că emoțiile fac parte din viața noastră. Ele nu trebuie eliminate, ci gestionate, în așa fel încât să ne fie de ajutor. Am învățat să nu mă mai sperii de emoțiile pe care le am. Nu mai lupt împotriva lor.

Fie că suntem conștienți sau nu, în orice moment trăim anumite emoții, la intensitate diferită. În orice situație ne-am afla, sau în preajma anumitor persoane, vom avea aproape sigur anumite gânduri sau atitudini referitoare la situația respectivă. Aceste gânduri sau atitudini vor determina apariția unei anumite stări emoționale.

Devenind atenți la sentimentele noastre, reușim să înțelegem mai ușor reacțiile noastre la noi înșine și la cei cu care interacționăm. Înțelegând reacțiile corpului la emoții putem întelege mai ușor și modul în care putem face față emoțiilor. Nu toată lumea trăiește sentimentele în mod asemănător.

Un principiu din înțelepciunea tibetană spune că: „Ceea ce vine spontan și firesc prin sine însuși din afară sau chiar din interiorul nostru, fără ca noi să fi solicitat aceasta este un dar divin și tocmai de aceea, tot ceea ce apare atunci, nu trebuie să fie evitat.

Astfel, mai ales când este vorba de schimbări care ne influențează viața, este de dorit să nu încercăm să suprimăm acele emoții, să nu ne pierdem sau să fugim de ceea ce simțim. Putem învăța, în schimb, să le gestionăm urmând diverse tehnici precum:

  • Identifică sentimentul: Ce emoţie simţi? De exemplu: tristeţe, supărare, nervozitate, teamă, bucurie, dezamăgire, ruşine.
  • Acceptă ceea ce simţi: Spune-ţi că este în regulă să simţi ceea ce simți şi acceptă emoţia pe care o ai.
  • Exprimă emoţia: De exemplu, poţi să scrii despre ce simţi, să desenezi, poţi să vorbeşti cu cineva de încredere, poţi să plângi.
  • Alege un mod sănătos de a avea grijă de tine: Întreabă-te: „De ce anume am nevoie ca să depășesc această emoție?” Poţi avea nevoie, de exemplu, de o îmbrăţişare, de somn, de o plimbare, de sport, de un duş sau ajutor din partea cuiva.
  • Gândeşte-te la provocările sau dificultăţile prin care treci, ca fiind nişte oportunităţi, şi la stres ca fiind probleme temporare, nu ca dezastre.
  • Învaţă să practici o tehnică de respiraţie. Poţi folosi această tehnică pentru a te calma în multe situaţii.

Eu una, nici nu mai încerc să opresc emoțiile – dar am descoperit că există o serie de alte strategii eficiente. Accept furtuna emoțională și nu mai încerc să lupt împotriva ei, am învățat să vorbesc cu frica mea și știu foarte bine că intensitatea unei emoții scade imediat ce aceasta este recunoscută, etichetată și trăită. Oarecum, am învățat să nu mă mai sperii de emoțiile pe care le am. Să recunosc mecanismul bio-psihologic și să-l umanizez.

Încearcă și tu!